Privesc în oglindă: Valentin, câți ochi trebuie să aibă un videograf pentru a surprinde inefabilul fiecărui gest, emoția, sacadele energetice, zâmbetul și lacrima, tot un zâmbet, luminile acelea speciale, așezate ca o dantelă deasupra mirilor și tuturor în momentul împărătesc de consfințire a nașterii noii familii?
Cine să înțeleagă însă că, pentru câteva ore, o zi sau două, cel puțin, Crina & Alexandru, nu sunt doar Măriile Lor, Mirii, ci sora și fratele meu, cei care, vibrând, îmi transmit starea lor specială, cosmicitatea indusă de iubire.
Da, ca videograf degeaba ai 100 de ochi dacă nu filmezi cu inima.
O nuntă este Cântarea Cântărilor – un Poem Cosmic al Iubirii. Iar aici videograful se adaugă anonim, aparent neglijabil ca substanțî, în aerul respirat de ceilalți.
Acum să căutăm, indiferent de cîte ore, zile voi căuta, muzica, melodia care să consoneze cu Mirii mei, Crina & Alexandru!
